UE: Noi obligații pentru companii privind respectarea drepturilor omului și protecția mediului

La 25 iulie 2024 a intrat în vigoare Directiva privind diligența necesară în materie de sustenabilitate corporativă (Directiva 2024/1760).

Reglementarea europeană urmărește să determine companiile să adopte un comportament sustenabil și responsabil. Aceasta presupe, pe de o parte, analizarea impactului negativ, real și potențial, pe care propriile operațiuni, acțiunile filialelor sau ale partenerilor de afaceri din lanțul lor de aprovizionare îl pot avea asupra drepturilor omului și protecției mediului, iar, pe de altă parte, adoptarea de măsuri concrete pentru a preveni și atenua efectele adverse.

Directiva arată că noile cerințe nu vor diminua nivelul de protecție în materie de drepturile omului, ocuparea forței de muncă. drepturi sociale sau protecția mediului, deja existent în legislația națională sau în contracte colective incheiate, și nu vor înlocui obligațiile prevăzute de alte acte legislative ale Uniunii Europene.

În caz de conflict, vor prevala prevederile cele mai stricte din reglementările europene.

Statele membre trebuie să transpună în legislația națională această directivă și să comunice Comisiei măsurile adoptate, până la data de 26 iulie 2026, urmând ca din 2027 aceste reguli să se aplice primului grup de companii vizate (a se vedea mai jos).

În perspectivă, Comisia europeană va elabora și publica ghiduri cu privire la modul de respectare a obligațiilor de diligență, inclusiv pentru clauzele contractuale tip ce pot fi utilizate în mod voluntar. Va fi creat, de asemenea, un serviciu unic de asistență pentru a sprijini companiile în îndeplinirea obligațiilor ce le revin.

Domeniul de aplicare

Sunt vizate următoarele categorii de societăți:

• Societățile create în conformitate cu legislația UE, care îndeplinesc una din următoarele condiții : (1) a avut în medie peste 1.000 de angajați și o cifră de afaceri netă la nivel mondial de peste 450 milioane EUR în ultimul exercițiu financiar pentru care a adoptat sau ar fi trebuit să adopte situații financiare anuale; (2) nu a atins pragurile mai sus evocate, însă este o companie-mamă de cel mai înalt rang a unui grup care a atins pragurile respective sau (3) a încheiat cu societăți terțe independente acorduri de franciză / licență în cadrul UE, care s-au ridicat la peste 22,5 milioane EUR sau a avut o cifră de afaceri netă la nivel mondial de peste 80 milioane EUR; o cifră de afaceri netă de peste 80 milioane EUR în Uniune;
• Societăți constituite în conformitate cu legislația unei țări din afara UE, care îndeplinesc și ele una din condițiile următoare: (1) cifră de afaceri netă de peste 450 milioane EUR în interiorul UE, (2) este o companie-mamă a unui grup care a atins pragul menționat mai sus sau (3) a încheiat cu întreprinderi terțe independente acorduri de franciză / licență în spațiul UE în schimbul unor redevențe care s-au ridicat la peste 22,5 milioane EUR și au generat o cifră de afaceri netă de peste 80 milioane EUR în Uniune.
  

Companiile care îndeplinesc aceste condiții în 2 exerciții financiare consecutive vor fi reglementate de statul membru în care își au sediul social sau, în cazul companiilor internaționale fără sucursale în UE, de statul membru unde înregistrează cea mai mare cifră de afaceri în Uniune.

IMM-urile și microîntreprinderile nu sunt vizate de această directivă, care avertizează însă asupra necesității unor măsuri de protecție pentru această categorie de companii, care ar putea fi afectate, în mod indirect, în calitate de parteneri de afaceri în lanțurile de valoare.

Transpunere

Statele membre vor aplica dispozițiile respective după cum urmează:

• de la 26 iulie 2027 - întreprinderile vizate care au avut, în medie, peste 5.000 de angajați și au generat o cifră de afaceri netă la nivel mondial de peste 1,500 miliarde EUR în ultimul exercițiu financiar anterior datei de 26 iulie 2027, pentru care situațiile financiare anuale au fost sau ar fi trebuit să fie adoptate;
• de la 26 iulie 2027 - întreprinderile vizate care au generat o cifră de afaceri netă de peste 1, 5 miliarde de EUR în Uniune;
• de la 26 iulie 2028 - întreprinderile care au avut, în medie, peste 3.000 de angajați și o cifră de afaceri netă la nivel mondial de peste 900 de milioane de EUR;
• de la 26 iulie 2028 - întreprinderile vizate care au generat o cifră de afaceri netă de peste 900 milioane de EUR în Uniune în exercițiul financiar care precedă ultimului exercițiu financiar anterior datei de 26 iulie 2028;
• de la 26 iulie 2029 – restul întreprinderilor vizate.

Obligația de diligență

Directiva stabilește o obligație de elaborare a unei politici de diligență și integrarea acesteia în politicile și sistemele de gestionare a riscurilor. Elementele centrale ale acestei politici, care trebuie eleborată în urma consultării angajaților și reprezentaților acestora, includ o serie de acțiuni precum:

• Identificarea și evaluarea impacturilor negative, potențiale sau reale, asupra drepturilor omului și mediului în cadrul operațiunilor companiei, ale filialelor sale și, în cazul în care sunt legate de lanțul de valoare, ale partenerilor lor de afaceri;
• Măsuri de prevedere, atenuare și remediere a acestor riscuri;
• Măsuri de asigurare a transparenței și dialogului cu părțile interesate, inclusiv prin instituirea unui mecanism de notificare și a unei proceduri de tratare a eventualelor plângeri;
• O comunicare publică privind diligența necesară. Conform directivei, companiile vizate vor fi obligate să publice pe site-urile lor de internet o declarație privind politicile de diligență, procesele și activitățile desfășurate, iar după 1 ianuarie 2029 această declarație va fi trimisă și organismului special desemnat de statele membre, pentru a fi accesibilă publicului larg.

Politica privind diligența trebuie să includă, totodată, o abordare pe termen lung a acestei problematici, un cod de conduită care stabilește normele și principiile ce guvernează activitatea întreprinderii în interiorul acesteia și în relație cu partenerii de afaceri, precum și un mecanism care să permită monitorizarea respectării acestor norme.

Politica trebuie actualizată cel puțin o dată la 24 de luni sau după modificări semnificative.

Combaterea schimbărilor climatice

Marile companii sunt obligate să adopte și să pună în aplicare un plan de tranziție pentru atenuarea schimbărilor climatice, aliniat la obiectivul de neutralitate climatică pentru 2050 și limitarea încălzirii globale la 1,5 grade Celsius. Planul trebuie actualizat anual și trebuie să descrie progresul realizat.

Sancțiuni și responsabilități

Sancțiunile ce vor trebui adoptate pentru nerespectarea măsurilor prevăzute în directivă trebuie să fie proporționale și eficiente, inclusiv pecuniare. Atunci când sunt impuse sancțiuni pecuniare, acestea se vor baza pe cifra de afaceri netă globală realizată de compania aflată în culpă.

Limita maximă a sancțiunilor pecuniare nu va fi mai mică de 5% din cifra de afaceri netă la nivel mondial a companiei în exercițiul financiar anterior deciziei de impunere a sancțiunii.

Pentru a evita reducerea artificială a posibilelor amenzi administrative, statele membre trebuie să se asigure că, atunci când este impusă o sancțiune pecuniară unei companii ce face parte dintr-un grup, această sancțiune va fi calculată luând în considerare cifra de afaceri consolidată la nivelul companiei-mame.

În plus, pentru a garanta că victimele efectelor adverse au acces efectiv la justiție și despăgubiri, statele trebuie să stabilească norme care să reglementeze răspunderea civilă a companiilor pentru prejudiciile cauzate unei persoane fizice sau juridice, în cazul în care compania, cu intenție sau din neglijență, nu a prevenit sau atenuat efectele adverse potențiale, nu a eliminat efectele reale sau nu a luat măsuri pentru a reduce amploarea acestora, iar persoana fizică sau juridică a suferit prejudicii ca urmare a acestui fapt.

Răspunderea civilă a unei companii pentru prejudiciile rezultate din nerespectarea diligenței necesare trebuie înțeleasă fără a aduce atingere răspunderii civile a filialelor sau a partenerilor comerciali direcți și indirecți din lanțul de activități.

Atunci când compania a cauzat prejudiciile în comun cu o filială sau cu un partener comercial, aceasta va fi responsabilă solidar cu filiala sau partenerul comercial în cauză.

O întreprindere nu poate fi considerată răspunzătoare dacă prejudiciul cauzat numai de partenerii săi de afaceri din lanțul său de activități. Prejudiciile cauzate intereselor juridice protejate ale unei persoane trebuie înțelese în conformitate cu dreptul național. Victimele trebuie să aibă dreptul la despăgubiri integrale pentru prejudiciile suferite, în conformitate cu dreptul național.

Cu toate acestea, despăgubirea integrală nu trebuie să ducă la o compensație excesivă, prin despăgubiri punitive, multiple sau de altă natură.

Termenele de prescripție pentru depunerea cererilor de răspundere civilă pentru prejudicii trebuie să fie de cel puțin cinci ani și în niciun caz mai mici decât termenul de prescripție prevăzut în regimurile naționale generale de răspundere civilă.