PRINCIPIILE DEZVOLTĂRII DURABILE, PENTRU CONSOLIDAREA SISTEMULUI ACHIZIȚIILOR PUBLICE

Introducerea criteriilor verzi în cadrul achizițiilor publice nu este un subiect nou însă, în contextul dezbaterilor generate de Pactul verde al UE, al preocupărilor legate de sustenabilitate, independență energetică și competitivitate, acesta revine cu mai mare acuitate pe agenda publică.

Achizițiile publice verzi (Green public procurement sau GPP) au fost definite de Comisia Europeană în cadrul comunicării « Achiziții publice pentru un mediu îmbunătățit » ca fiind un « proces prin care autoritățile publice caută să achiziționeze bunuri, servicii și lucrări cu un impact redus de-a lungul întregului ciclu de viață al acestora față de alte bunuri, servicii și lucrări cu aceeași funcție principală ».

Datorită sumelor uriașe puse în joc pentru realizarea de proiecte publice de anvergură și a pieței enorme pe care o creează achizițiile publice, introducerea criteriilor care să răspundă provocărilor de la nivelul societății, de mediu și economice sau sociale, poate modela semnificativ modul în care, atât sectorul public, cât și cel privat se comportă pe piață.

În România, legislația națională pentru achiziții publice verzi a apărut în 2016, odată cu adoptarea Legii nr. 69/2016 pentru promovarea protecției mediului și dezvoltării durabile, promovarea consumului și producției durabile, precum și a eficienței utilizării resurselor, încurajarea dezvoltării și aplicării tehnologiilor curate și prietenoase cu mediul, asigurarea utilizării eficiente a fondurilor, prin promovarea produselor, serviciilor și lucrărilor cu impact minim supra mediului.

La elaborarea acestei legi s-a ținut cont, între altele, de prevederile Directivei 2014/24/EU privind achizițiile publice și ale Directivei 2014/25/EU privind achizițiile publice de către entitățile din sectorul apă, energie, transport și servicii poștale.

În 2018, Ordinul nr. 1068/1658/2018 pentru aprobarea Ghidului de achiziții publice verzi a introdus cerințe minime privind protecția mediului pentru anumite grupe de produse și servicii ce se solicită prin caietele de sarcini (de ex. hârtie de copiat, mobilier de interior, autovehicule sau echipamente IT de birou).

În 2019, România, ca stat membru al UE, a asumat Pactul ecologic european care, pe fondul crizei climatice și a pierderii biodiversității, a reafirmat necesitatea utilizării de criterii minime obligatorii pentru achizițiile de produse prietenoase cu mediul înconjurator.

La finalul lui 2021, Planul european pentru economia socială, elaborat de Comisia Europeană considera achizițiile publice responsabile din punct de vedere social și al protecției mediului drept un instrument de dezvoltare.

Dacă dezvoltarea unui cadru favorabil pentru economia socială poate oferi oportunități în materie de dezvoltare și piața muncii, achizițiile verzi contribuie la reducerea emisiilor de CO2 și a poluării solului și apei, precum și la îmbunătățirea eficienței energetice și a calității aerului.

Cum transformăm achizițiile publice în achiziții publice verzi

Legislația achizițiilor publice prevede că autoritățile contractante trebuie să ia în considerare aspectele de mediu și sociale¹  în legătură cu achizițiile publice, dacă natura lor permite acest lucru.

Pe de altă parte, Ordinul comun al Ministerului Mediului - ANAP nr. 1068/1652/2018 stabilește ca necesară respectarea în alcătuirea caietelor de sarcini a unor cerințe minime privind protecția mediului pentru anumite grupe de produse și servicii.

Statisticile arată însă că în continuare puține cerinte introduse de autoritățile contractante au condus la îmbunătățirea efectivă a performanței de mediu, astfel că se așteaptă în continuare măsuri mai susținute din partea entităților publice în ce privește includerea cerințelor de mediu în caietele de sarcini.

In acest sens, o primă măsură la îndemâna autorităților contractate este alegerea cu prioritate a criteriului de atribuire « cel mai bun raport calitate – preț » sau « cel mai bun raport calitate – cost ²» , în locul celui predominant acum în achizițiile publice din România care este « prețul cel mai scăzut ».

Ca o paranteză, în intervalul 2017-2019 procentul contractelor de achiziții publice atribuite în România pe baza criterului “prețul cel mai scăzut » a diminuat de la 92% la 80%, dar rezultatul este departe de a fi mulțumitor, după cum arată datele centralizate de ANAP.

Un alt mijloc de a crește transparența și a genera astfel o satisfacere a criteriilor verzi are legatură cu alegerea corectă a procedurii de atribuire, prin renunțarea pe cât posibil la procedura achiziției negociate fără o cerere de ofertă.

În fine, un alt mijloc rapid de accelerare a achizițiilor publice verzi este și utilizarea intensivă a sistemului de achiziții centralizate (introdus în legislația din România din 2018, dar devenit operațional abia din 2019, odată cu intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 119/2019 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 46/2018) care ar putea conduce la o pondere sporită a achizițiilor care iau în considerare aspectele leage de mediu și sustenabilitate, acorduri-cadru verzi, utilizarea la scară largă a criteriilor verzi. În concluzie, cererea de achiziții publice verzi este puternic condiționată de atitudinea și practica instituțiilor publice.

O îmbunătățire reală în acest domeniu poate avea loc doar dacă vor fi depășite câteva din constrângerile actuale legate, pe de o parte de cultura organizațională a instituțiilor statului, de insuficienta cunoaștere a prevederilor legislative, de slaba cunoaștere a conceptelor de achiziție socială și de mediu, impact social și valoare socială adăugată.

Note: 

1. În România, legea cadru a achizițiilor publice este Legea 98/2016 care introduce printre altele: achizițiile rezervate (art. 56), utilizarea clauzelor sociale și utilizarea clauzelor de mediu. Aceasta transpune prevederile Directivei 24/2014/UE. În cazul achizițiilor sectoriale există Legea nr. 99/2016 care transpune prevederile Directivei 25/2014/UE. Clauzele sociale și de mediu pot fi utilizate în cadrul oricărei proceduri de achiziție publică.
2. Prin utilizarea unor factori ce pot viza caracteristici sociale și de mediu, dupa cum se prevede la art. 187 din Legea 98/2016. Pe de alta parte, art 51 din aceeași lege, care transpune art. 18 alin 2 din Directiva 2014/24/UE, stabilește că autoritatea contractantă are obligația de a solicita operatorilor economici să indice în cadrul ofertei faptul că la elaborarea acesteia au ţinut cont de obligaţiile relevante din domeniile mediului, social şi al relaţiilor de muncă.
   

Articol publicat în limba engleză în ediția 2022 a  publicației Which Lawyer in Romania.