Ultima actualizare: 4 decembrie 2018
Dana Gruia Dufaut este una din figurile feminine marcante ale avocaturii de business din România, unde a pus bazele unuia din primele cabinete de avocatură francofone din țară. Născută în România, dar crescută în Franța, unde familia sa a sosit în 1977, Dana Gruia Dufaut a revenit în țară la începutul anilor ’90, implicându-se de atunci în numeroase proiecte juridice. La început, a oferit, în colaborare cu Ernst & Young, în calitate de avocat înscris în Baroul Paris, consultanță juridică în cadrul programelor PHARE pentru privatizare. Ulterior, din postura de avocat-consilier al Ambasadei Franței la Bucureşti (1996-2011), de Consilier pentru comerțul exterior al Franței (1998-2010) sau din cea de Avocat în Baroul București a ajutat, prin intermediul Cabinetului creat la București în 2002, la implantarea unora din cele mai mari companii franceze.
Dana Gruia Dufaut și-a făcut o misiune de credință din a crea punți de legătură între România și Franța. În paralel cu activitatea juridică, s-a implicat activ în dezvoltarea relațiilor româno-franceze şi a comunității de afaceri. Din 2010 este membru în CA al Camerei de Comerț și Industrie Franceze din România și un susținător activ al proiectului de repatriere prin antreprenoriat al Fundației Romanian Business Leaders. Din 2018, Dana GRUIA DUFAUT este și unul dintre Ambasadorii onorifici ai RePatriot la Paris.
Distinsă în 2006 cu Ordinul Național al Meritului în grad de Cavaler, ea a fost aleasă în 2014 de reprezentanții comunității franceze din România, pentru un mandat de șase ani, în funcția de consilier consular al Franței pentru România şi R.Moldova.
În 2016 i-a fost conferită cea mai înaltă distincție civilă și militară a statului francez – Legiunea de Onoare în Grad de Cavaler.
Se apropie sfârșitul de an. Cum a evoluat piața avocaturii din perspectiva Cabinetului de avocatură GRUIA DUFAUT?
A fost un an încărcat în care s-au întâmplat multe. Am consumat multă energie, dar bilanțul este unul bun din punctul de vedere al proiectelor în care am fost implicați. Ritmul din piața avocaturii de business din Romania se accelerează în continuu, simțim asta în fiecare zi. Numărul proiectelor a crescut chiar peste așteptări în 2018: achiziții, restructurări, GDPR, due diligence, dar și litigii. Pe o piață în care finanțările sindicalizate sunt estimate la circa 1,3 miliarde euro, serviciile de consultanță juridică au crescut și ele în volum. Asta, chiar dacă unii investitori încă mai privesc spre proiectele mari din zona publică, care se lasă așteptate.
Piața avocaturii din România pe care, prin prisma experienței mele, sunt tentată să o compar cu piața franceză, are încă o marjă de creștere importantă. Crește concurența, dar, în definitiv, acest lucru nu este neapărat rău pentru că ne obligă să căutam mereu soluții, să fim mai competitivi, să inovăm. E drept că și riscul pentru firmele de talie mică și mijlocie de a fi sufocate de multinaționale este mai mare, fără o strategie bine gândită și pusă în practică. Totul ține de cum îți proiectezi viitorul și cum îți gestionezi resursele pentru a face față provocărilor. De fapt, cum îți așterni, așa dormi!
Care sunt provocările cărora trebuie să le facă față avocații în prezent?
Aceste provocări sunt cele ale economiei în ansamblul său. Viitorul este strâns legat de inovație și de dezvoltarea tehnologică. Este valabil și pentru avocați. Iar această provocare se suprapune altora care au legătură, pe de o parte, cu resursa umană, cu relația cu clienții sau pur și simplu cu poziționarea pe piață prin creșterea notorietății. Fără să mai vorbim de nevoia avocatului de a ține pasul cu ritmul tot mai crescut al reglementărilor și cu nevoile tot mai mari ale clienților, în toate domeniile de activitate.
Vorbind despre diferențiere, se invocă deseori ca element diferențiator relația cu clienții. Ce strategie de diferențiere aplicați? Care este formula dumneavoastră secretă?
Nu cred în formule magice pentru a explica succesul în niciun business, dacă magie înseamnă altceva decât muncă, tenacitate și sinceritate.
Când am pus bazele acestui cabinet, la București, am mizat pe avantajul de a deține o dublă cultură juridică franco-română, care ne permite să răspundem mai bine așteptărilor investitorilor din Hexagon sau ale celor veniți din spațiul UE. Datorită acestei duble abordări suntem în măsură să atragem mai bine atenția clienților asupra diferențelor din legislație. De exemplu, le putem semnala faptul că o instituție juridică asemănătoare din România poate avea un conținut diferit față de ceea ce cunosc ei în țara de origine. Asta în primul rând. În al doilea rând, dubla cultură juridică ne oferă un acces mai direct la jurisprudența franceză și europeană, ceea ce face că putem suplini mai ușor anumite lipsuri din legislația românească, oferind o interpretare mai bună a dispozițiilor legale. În fine, în al treilea rând, deși nu este deloc mai puțin important, dubla cultură juridică face ca relația avocat – investitor străin să funcționeze mai natural, în funcție de modul în care tratezi dosarul acestuia sau aplici regulile deontologice. Dubla cultură juridică rămâne un atu semnificativ. Apoi, important pentru noi este sinceritatea. Spunând de la început cuiva ceea ce trebuie să audă, nu neapărat ceea ce dorește să audă, este important. Timpul ne-a arătat că uneori am pierdut un dosar, dar am câștigat pe termen lung un prieten.
Interviul cu dumneavoastră va apărea într-o nouă ediție Lady Lawyer. Cum sunt femeile avocat?
Cu siguranță sunt cele mai numeroase în această profesie, atât în România, cât și în Franța. Nu cred că mă înșel când spun că la fel stau lucrurile la nivelul întregii Uniuni Europene. Aș evita o caracterizare a femeilor-avocat luând ca termen de comparație bărbatul-avocat. Există femei-avocat care domină unele domenii de competență, după cum sunt bărbați-avocați foarte bine pregătiți care domină și ei alte sectoare. Totul ține de pasiune. Avocatura este o profesie care se hrănește din pasiunea pentru ceea ce faci și din evaluarea corectă a propriilor competențe. Până la urmă, pasiunea este cea care determină amploarea realizărilor fiecăruia dintre noi.
Revenind însă la femeile-avocat, cred că România este un caz fericit. Știm cu toții că în societatea românească femeile au un tratament aproape egal cu cel al bărbaților, spre deosebire de alte locuri în Europa unde lucrurile nu se întâmplă deloc așa. Totuși, susțin că este nevoie în continuare ca performanțele femeilor, în orice domenii, să fie încurajate și mediatizate în România. Este în continuare nevoie de modele care să dea curaj altor femei să se afirme și să renunțe „la broboadă”. A se înțelege prin această expresie, să renunțe la a accepta mereu să facă un pas în spate. De felul în care aceste femei vor înțelege că doar valorizându-se vor putea să ofere o educație corectă copiilor lor, depinde viitorul acestei țări. Doar așa societatea se poate dezvolta.
Și în avocatură, femeia decide până unde merge, nu altcineva: decide să rămână un avocat independent sau să renunțe la carieră, să își asume mai multe responsabilități dintr-o poziție de midlle-management sau de top-management, să pună bazele unei viitoare societăți de avocați…
În România nu există frâne atât de puternice la nivelul societății care să o blocheze.
Ca o anecdotă, la un moment dat, în evoluția Cabinetului ne-am regăsit numai femei avocate, fără nici un bărbat avocat. Discutând cu unul dintre clienți, cu care între timp am stabilit și o relație de prietenie, i-am spus că trebuie neapărat să angajez și câțiva avocați bărbați, ca să nu fiu catalogată în piață drept feministă. S-a uitat la mine foarte surprins, a început să râdă si mi-a spus: „De ce vrei să schimbi o echipă câștigătoare ?”
Spuneați într-un interviu că primii 20 de ani de avocatură în România au fost pasionanți. Cum vor fi următorii 20 de ani?
Cu siguranță la fel de pasionanți. Dacă în anii 90 asistam la renașterea profesiei de avocat și eram într-un fel un pionier în piața avocaturii de business, acum provocarea este de a face față tendinței de liberalizare a serviciilor juridice și mondializării acestora, odată cu dezvoltarea tehnologică. Putem fi martorii, de exemplu, ai nașterii unor noi practici, determinate de omniprezența tehnologiei în viața de zi cu zi, precum și de cadrul legal tot mai voluminos, însă uneori divergent, între constrângere și liberalizarea unor domenii sau industrii. Întorcându-mă la Cabinetul pe care l-am fondat, chiar dacă pe unele dintre aceste transformări nu le voi trăi direct, sunt convinsă că echipa mea va ști să ridice ștafeta la un nivel înalt, să răspundă tuturor provocărilor și va rămâne la fel de dedicată culturii servirii clienților la cele mai bune standarde ale profesiei.
În final, aș spune citându-l pe Henry Ford: Cei mai mulţi oameni se gândesc la succes în termeni de a primi. Totuşi, succesul presupune a dărui. Este ceea ce vreau să cred că am făcut în ultimii 27 de ani de când m-am întors în România.
Puteți regăsi acest articol aici.