[BM STORYTELLERS] DANA GRUIA DUFAUT: CÂND A FOST VORBA SĂ-MI ALEG PROFESIA, AM ZIS FOARTE HOTĂRÂT "EU VREAU SĂ FIU AVOCAT!"

Dana Gruia Dufaut, la BM Storytellers: Când a fost vorba să-mi aleg profesia, am zis foarte hotărât "eu vreau să fiu avocat!"

2006 a fost pentru mine un an foarte important, deoarece am primit din mâinile domnului ambasador al Franţei o medalie - Ordinul Naţional al Meritului în grad de cavaler. De ce am primit eu această medalie? Sunt născută în România, însă crescută în Franţa. Am făcut în Franţa liceul şi Facultatea de drept şi am intrat în baroul din Paris în 1987. Dat fiind că părinţii mei au plecat din România când eram copil, România era pentru mine o ţară interzisă.
După decembrie 1989, tatăl meu a vrut neapărat să ne întoarcem, aşa că mi-am luat o săptămână de concediu şi am străbătut Europa, în februarie 1990, cu maşina. Am trecut atunci prin Iugoslavia (încă se putea şi drumul era foarte bun) şi am ajuns în Bucureşti la sfârşitul lunii, când se vindeau în piaţă mărţişoare cu Petre Roman. Imaginile au fost un pic şocante pentru mine; când eşti copil totul este plăcut, aveam amintiri foarte frumoase din România. La 30 de ani am găsit o ţară tristă, dar în acelaşi timp am simţit că este o ţară cu potenţial.
Tatăl meu a fost în anii '70 un avocat de renume în România, iar bunicul meu, Andrei Rădulescu, a fost ultimul preşedinte al Curţii de Casaţie din România înainte de sosirea comuniştilor. Dreptul era ceva bine ancorat în familie mea. Când a trebuit să aleg, la 18 ani, o facultate, ştiam că una dintre opţiunile părinţilor mei ar fi fost să fiu medic, deoarece în România medicii aveau mai multe şanse să treacă frontiera decât un avocat ale cărui diplome nu erau recunoscute în afara ţării.
Când a fost vorba să-mi aleg profesia eu, care nu înţelesesem de ce părinţii mei ţineau neapărat să fiu medic, am zis foarte hotărât "eu vreau să fiu avocat!". Amândoi s-au uitat la mine şi au zis "care-i problema?". "Păi nu spuneaţi voi că trebuie să fiu medic?". "Da, dar asta era într-o altă viaţă, când trăiam în România, când era vorba ca eventual să poţi într-o zi să duci meseria în alte părţi şi diplomele să fie recunoscute".
În 1991 am deschis în România prima firmă, după care am lucrat un număr de ani buni pe legea societăţilor comerciale, care abia era implementată, cel puţin 100 de dosare pe privatizări. Ulterior a venit vremea să mă înscriu în Baroul Bucureşti, pentru că lucram cu societăţi franceze, dar pe teritoriul României. În 2002 am făcut făcut o teză de doctorat, mi s-au echivalat diplomele franceze, după care am putut să mă înscriu în Baroul Bucureşti ca avocat cu drepturi depline şi să deschid în 2002 cabinetul de avocatură care astăzi are 35 de persoane şi 15 avocaţi. Aventura României a continuat, pentru că m-a tras aţa înapoi.
La sfârştul anilor '90 eram fericită să mă întorc, deşi părinţii meu au făcut nişte eforturi când au plecat, la o vârstă înaintată, dar după aceea m-au înţeles că veneam într-o ţară plină de oportunităţi. Îmi amintesc că în 1990 erau 470 de avocaţi în Baroul Bucureşti, care erau nişte supravieţuitori. La vremea respectivă avocatul nu avea poziţia pe care o are astăzi, nu era o persoană respectată, era un auxiliar al justiţiei care lucra foarte mult drept civil, drept penal, iar dreptul comercial era monopol de stat. A fost o epocă interesantă, în care am adus în România mai multe companii franceze, iar în 1996 Ambasada Franţei m-a rugat să devin consilierul lor pe probleme economice. Aşa se face că zece ani mai târziu, în 2006, am avut onoarea să primesc această medalie.

BM Storytellers - poveştile ultimilor zece ani spuse de Dana Gruia Dufaut, Vladimir Sterescu, George Butunoiu, Dan Pascariu

2006 a fost unul dintre anii de miere ai economiei româneşti. Oamenii de afaceri gândeau în creşteri cu două zerouri şi acceptau doar ideea de mai bine. Salariile, businessurile şi oportunităţile creşteau de la o zi la alta. Privit opt ani mai târziu, anul 2006 pare o poveste, suficient de îndepărtată ca să nu ne alimenteze speranţe, dar suficient de apropiată ca să învăţăm din lecţiile ei.
În 2006, niciun subiect nu era destul de bun pentru Business Magazin dacă nu cuprindea o tranzacţie, o investiţie sau o ofertă de zeci de milioane de euro.
Anul 2006 a început în forţă pentru România. Economia duduia în continuare –dacă în 2005 creşterea de 4,1% fusese dezamăgitoare după cei 8,3% din 2004 -, 2006 a adus un salt economic de 7,7% şi o grămadă de speranţe pentru România. Dincolo de creşterea economică şi de pregătirile pentru aderarea la Uniunea Europeană, în România se simţea semnificativ o transformare la nivel de business, odată cu venirea multor investitori străini şi cu mutări, preluări, investiţii, tranzacţii sau anunţuri care se succedau cu o viteză ameţitoare. 2006 fost anul când au avut loc câteva tranzacţii importante, în special în zona de banking - fuziunea dintre Banca Ţiriac, HVB şi Unicredit sau achiziţia şi finalizarea tranzacţiei prin care Erste Group cumpăra Banca Comercială Română - şi de tehnologie – vânzarea IP Devel, a UMT, a Jamdat România sau a Dasimpex.
Invitaţii la a patra ediţie Storytellers, care au povestit despre 2006, au avut un an plin în unul dintre cei mai buni ani ai capitalismului în România. Dan Pascariu apărea pe coperta Business Magazin la încheierea tranzacţiei dintre Banca Ţiriac şi grupul HVB (şi în pragul fuziunii cu Unicredit), în momentul când devenea unul dintre cei mai importanţi oameni din bankingul românesc.
Dana Gruia Dufaut, care se întorsese în România la începutul anilor 90 (fiind déjà avocat în Franţa), primea de la ambasadorul Franţei la Bucureşti medalia de onoare în grad de cavaler şi ajusese la peste 20 de avocaţi la cabinetul său din Bucureşti. Vladimir Sterescu vindea în 2006 Easy Call, compania pe care o fondase în urmă cu trei ani, către un investitor strategic din Statele Unite şi devenea country manager al noii entităţi. George Butunoiu se bucura în 2006 de o creştere agresivă a pieţei, care i-a permis să îşi pună propriul nume pe firma sa de recrutare.
Cele patru poveşti despre anul 2006 sunt doar vârfurile unui an despre care arhiva Business Magazin vorbeşte de la sine: pe coperţi apar titluri precum “Atac strategic”, “Fabricanţii de bani” sau “Invazia auto”.
O serie de mai multe coperţi din anul 2006 vorbeşte despre unul dintre cele mai fierbinţi subiecte ale anilor de dinainte de criză şi anume creditarea şi consumul. Pentru coverstory-ul din ianuarie 2006 despre pariul pe cursul valutar, cei mai mulţi bancheri estimau un curs de 34.000 pentru iunie 2006, iar în iunie întrebarea pentru decembrie era dacă leul se va devaloriza până sau mult peste 36.000 lei.
“Devoratorii de credite”, o copertă din toamna lui 2006, venea în contextul avertismentelor BNR privind politica de creditare, care se înăsprise, şi explica de ce România va continua să crească pe credit; motivele aduse în discuţie erau legate de media creditelor pe cap de locuitor (de 135 de euro în România faţă de 823 de euro în statele central-europene) şi de concurenţa dintre bănci, societăţi de leasing şi de consumer finance care face creditele mai accesibile. O lecţie nu numai despre de ce să îţi iei credit, dar şi despre cum să îţi iei credit a fost “Procentul cheie”, în care se făcea inventarul elementelor cheie care fac diferenţa dintre un credit pentru locuinţă convenabil şi unul împovărător.
“Noua forţă economică” vorbea despre clasa mijlocie din România, care începuse să îşi îngroaşe rândurile şi să îşi crească pretenţiile legate de salarii, stil de viaţă şi planuri de viitor. În final, “Upgrade de viaţă” aducea în prim plan faptul că veniturile în creştere ale consumatorilor îi îndemnau să se uite mai întâi la calitate şi apoi la preţ.
Cele mai importante observaţii pe care Business Magazin le-a făcut în 2006 pe copertă au fost reprezentative pentru businessul românesc. “Cel mai profitabil business” a fost un coverstory care explica de ce cafeneaua este cea mai bună investiţie în domeniul alimentar. “Garnizoana call-center” explica de ce şi cum se transformă România într-o Indie a Europei, însă cu servicii mai bune, cu angajaţi mai educaţi şi cu o prezenţă importantă în cadrul UE. “Paradisul expaţilor”, un story despre motivele care îi îndeamnă pe expaţi să nu mai plece din România, a fost confirmat ulterior de zecile de străini veniţi cu funcţii în multinaţionale care au rămas în ţară la alte companii sau în propriile afaceri.
Pe lista coperţilor din 2006 şi-a făcut loc şi cuvântul “criză” – nu era vorba însă despre o criză economică, deşi revistele de peste ocean scriau déjà despre primele probleme legate de poliţele companiilor de creditare. Era vorba despre “Criza de creştere”, un prag de care se lovesc mai multe companii în perioade de boom economic, prag care transformă succesul în “haos, pierderi sau chiar faliment”. Un “ghid de supravieţuire pentru firmele româneşti”, atacate dur pe piaţă de concurenţa internaţională care devenea tot mai interesantă în România. De ghidul de supravieţuire au avut nevoie ulterior cam toţi actorii pieţei de business. Un preambul a fost prezentat de revistă la sfârşitul lui 2006, când unul dintre cei mai activi comercianţi, Univers’all, a intrat în faliment. “Am pierdut cinci ani din viaţă”, spunea amărât în decembrie 2006 Răzvan Petrovici, omul de afaceri care, la începutul aceluiaşi an, deţinea cel mai mare lanţ de retail de pe piaţa locală. Mărirea şi decăderea Univers’all a fost o poveste care avea să urmeze în mai multe variaţiuni pe aceeaşi temă în anii următori.

Articol publicat in revista Business Magazin, 01.06.2014